Nu m-am născut doar să plătesc facturi

 

Când eram mai tânără, credeam că succesul are o definiție simplă.

Să înveți bine.

Să ai o profesie.

Să te angajezi.

Să muncești.

Să câștigi suficient cât să nu îți faci griji pentru ziua de mâine.

Pentru o perioadă, am crezut că aceasta este și definiția fericirii.

Anii au trecut.

Am studiat jurnalismul. Mai târziu, ingineria electromecanică. Apoi un master. Am lucrat, am învățat, am crescut profesional și am încercat să construiesc o viață stabilă.

Viața m-a purtat prin locuri la care nu mă gândeam când eram adolescentă.

Am locuit în Irlanda.

Astăzi trăiesc și lucrez în Germania.

Privită din exterior, povestea pare una de succes.

Și poate că este.

Dar există o întrebare care, la un moment dat, începe să te urmărească.

Este aceasta viața pe care mi-o doresc sau doar viața la care m-am adaptat?

Cred că întrebările importante nu apar atunci când ești la început de drum.

La douăzeci de ani ai energie, obiective și răbdare să demonstrezi ceva.

Vrei să crești.

Vrei să înveți.

Vrei să construiești.

Și este perfect normal.

Dar după suficient timp petrecut alergând, începi să observi și costul.

Costul nu este doar oboseala.

Costul este timpul.

Timpul pe care nu îl mai petreci făcând lucrurile care îți plac.

Timpul pe care îl amâni pentru „mai târziu”.

Timpul pe care îl sacrifici pentru că ai impresia că va exista întotdeauna o altă ocazie.

În ultimii ani am realizat că nu îmi lipsește succesul profesional.

Îmi lipsesc alte lucruri.

Mai multă liniște.

Mai multă libertate.

Mai mult timp pentru scris.

Mai mult timp pentru pictură.

Mai mult timp pentru oamenii care contează.

Mai mult timp pentru mine.

Nu spun că munca nu este importantă.

Dimpotrivă.

Munca mi-a oferit independență, experiențe și oportunități pentru care sunt recunoscătoare.

Dar cred că apare o problemă atunci când profesia devine întreaga noastră identitate.

Atunci când nu mai știm cine suntem în afara locului de muncă.

Atunci când săptămânile încep să semene una cu alta.

Atunci când viața înseamnă doar următorul salariu, următoarea factură și următorul concediu pe care îl așteptăm luni întregi.

Poate că adevăratul succes nu înseamnă să câștigi tot mai mult.

Poate că înseamnă să ai suficient.

Suficient cât să poți alege.

Suficient cât să nu îți fie frică.

Suficient cât să îți construiești viața în jurul valorilor tale și nu invers.

În perioada aceasta învăț din nou.

Studiez psihologia pozitivă.

Mă pregătesc pentru formarea în consiliere pentru dezvoltare personală.

Citesc.

Scriu.

Încerc să înțeleg mai bine ce înseamnă o viață bună.

Nu pentru că vreau să schimb lumea.

Ci pentru că vreau să înțeleg cum pot construi o viață care să aibă sens pentru mine.

Acest blog a fost creat cu mulți ani în urmă.

Între timp, eu m-am schimbat.

Am crescut.

M-am pierdut uneori.

M-am regăsit alteori.

Dar un lucru a rămas constant.

Îmi place să scriu.

Îmi place să observ oamenii.

Îmi place să pun întrebări.

Poate că acesta este motivul pentru care m-am întors aici.

Nu pentru că am toate răspunsurile.

Ci pentru că încă sunt curioasă.

Acest spațiu va fi despre schimbare.

Despre curaj.

Despre sens.

Despre diaspora și întoarcerea acasă.

Despre cărți, experiențe, greșeli și lecțiile pe care ni le oferă viața atunci când avem răbdarea să le ascultăm.

Va fi un loc în care să mă opresc din când în când și să reflectez.

Iar dacă, din când în când, cineva se va regăsi în aceste rânduri, cu atât mai bine.

Pentru că am ajuns să cred un lucru foarte simplu:

Nu m-am născut doar să plătesc facturi.

Și bănuiesc că nici tu.

Jolanda Dosa
Spațiu pentru claritate. Curaj pentru schimbare. 🌿🖋️